Over again..

    Anii trec ,se duc si zi de zi simt mai mult cum, ma apropii de ceva etern,unic departe de tot ce am avut vreodata . Pretiosul meu timp se scurge, dispare dinaintea ochilor mei, fara sa inteleg, desigur, ce imi scapa neobservat ?? 
                                                                                                                                      

Tineretea mea moare in chinuri groaznice. Fericirea mea fuge de tristete si de ganduri tarzii. Viata mea, isi pierde culoarea.Cand in sufletul meu ploua, e atat de frig incat nu mai stiu ce inseamna caldura.Nu vreau sa pierd totul, refuz sa cred ca zambetul si fericirea mea vor pieri..

Nu este prea tarziu sa transform din viata un vis si din iluzie sa fac realitate. Tot ce am trait urarat, fara rost, 

sa uit..

Tot ce e negru sa colorez frumos ca nimeni sa nu mai vada ce a fost...

Epilog..

   Doar Esec...''Promisse''

Am gresit, ma simt in continuare departe de toti cei  care ma iubesc...

In sufletul meu ibirea se dezlantuie..

I will go in Paris...

Nu este vina ta, nu este vina noastra, doar a destinului..

I will call you...

Nu voi mai iesi niciodata in calea ta ,daca vei vrea asta..

Promisse...

Singurul om bun pe lume..

Rebela, severa, inteligenta mea era vie, vointa mea era uimitor de mare..Traiam propria mea viata ,pastram propriul meu secret ,credeam in propriul meu vis...Dar imi lipsea

ceva..

 

           Goana nebuna dupa acel ceva , care ma va face sa ma simt din nou ocrotita ,ma epuiza. Dar ce caut ?Nu stiu..Ma zbat, strig dar nimeni nu are urechi sa ma auda ,ies in evidenta dar nimeni nu are ochi sa ma vada...In inima mea totul este ud ,alunec, cad si ma lovesc ..Suspinele se deslipesc de pe buzele mele tremurand...

              
           Ma ridic in picioare,sunt singura mult prea singura pentru lumea rea care ma inconjoara..Linistea ma surzeste atat ,incat sa nu imi mai aud gandurile ,doar bataile inimii imi umpleau urechea in zgomotul tacerii..
         Cand miam dat seama ca nu mai exista nici lume rea nici lume buna am inceput sa fug, ma trezesc in genunghi si realizez ca am adormit din nou pe veranda si am avut din nou un cosmar..     

Inceputul sfarsitului..

      Dragii mei prieteni,

Nu ma aflu aici , inca ,  nu pentru voi ,nu sunt aici pentru cineva ,sunt doar pentru mine ,pentru a putea pleca cu inima impacata..

         Daca as spune ca sunt ,as minti ,daca as spune ca nu sunt ,as face la fel, pentru ca o parte din mine e la el ,dar el nicaieri..Ma gandesc la ce a fost si nu inteleg de ce ,privesc la cum sunt si nu inteleg cum, ma uit in viitor si vad cum as vrea sa fiu,doar ma uit..Sunt aici caci acolo unde as vrea sa fiu nu sunt..

         Mam asezat pe genunchii singuratatii mele..Plang odata cu ploaia, zambesc odata cu soarele ,iubesc soarele ,dar e mereu ascuns printre nori.. Colorand zilele miam dat seama ca am o pasiune pentru noante: negru ,mai inchis ,foarte inchis!!  Imi pare rau asta sunt eu, cu defecte, calitatile mi-au fost furate ..Nici nu mai stiu daca am mai avut vreodata calitati..

             Imi pare rau , chiar daca am fost o persoana complicata, am avut si eu inima ,pe undeva..



               

Scrisoare pentru'' prieteni''

Dragii mei ''prieteni'', bucurativa pentru ca eu nu mai am nimic..
In felul meu marinimos , elegant si nepasator am renuntat la voi , la cei ma ''buni'' prieteni ai mei. Dar nu va intristati prea tare pentru ca eu , de fapt , nu am renuntat la nimic important pentru ca , oricum, singurul lucru important din viata mea... sunt chiar eu!!

             Fara fantezii, fara prostii doar nebunii ...Ca o obsedata de viata ,retraiesc drama copilariei..

 Nu mai sorbesc muzica salbatiaca din tine ..imi amintesc doar..Iar odata cu prima chemare va ramane doar o scrisoare pentru ''prieteni''..

            

Fara absolut

        Sub cerul cenusiu de toamna , sub copacul de la coltul casei , sub lacrima pe care tocmai o varsasem de fericire, statea inima mea ranita care o provocase insusi fericirea...
    Insusi ea, fericirea, ma facea sa cred ca exista ceva mai bun decat absolutul , ceva imens, ireal dar adevarat, ceva atat de simplu dar in acelasi timp atat de complicat, incat puteam sa jur ca mi-l doream mai mult decat orice...
       Si cand totul va lua sfarsit ,  cand va fi a mea, voi gasi altceva pentru care sa lupt, deci voi trai fara absolut..