Singurul om bun pe lume..

Rebela, severa, inteligenta mea era vie, vointa mea era uimitor de mare..Traiam propria mea viata ,pastram propriul meu secret ,credeam in propriul meu vis...Dar imi lipsea

ceva..

 

           Goana nebuna dupa acel ceva , care ma va face sa ma simt din nou ocrotita ,ma epuiza. Dar ce caut ?Nu stiu..Ma zbat, strig dar nimeni nu are urechi sa ma auda ,ies in evidenta dar nimeni nu are ochi sa ma vada...In inima mea totul este ud ,alunec, cad si ma lovesc ..Suspinele se deslipesc de pe buzele mele tremurand...

              
           Ma ridic in picioare,sunt singura mult prea singura pentru lumea rea care ma inconjoara..Linistea ma surzeste atat ,incat sa nu imi mai aud gandurile ,doar bataile inimii imi umpleau urechea in zgomotul tacerii..
         Cand miam dat seama ca nu mai exista nici lume rea nici lume buna am inceput sa fug, ma trezesc in genunghi si realizez ca am adormit din nou pe veranda si am avut din nou un cosmar..