Fara absolut

        Sub cerul cenusiu de toamna , sub copacul de la coltul casei , sub lacrima pe care tocmai o varsasem de fericire, statea inima mea ranita care o provocase insusi fericirea...
    Insusi ea, fericirea, ma facea sa cred ca exista ceva mai bun decat absolutul , ceva imens, ireal dar adevarat, ceva atat de simplu dar in acelasi timp atat de complicat, incat puteam sa jur ca mi-l doream mai mult decat orice...
       Si cand totul va lua sfarsit ,  cand va fi a mea, voi gasi altceva pentru care sa lupt, deci voi trai fara absolut..